joi, 10 octombrie 2013

Programul Junior Achievement România



 Prof. Rosu Genoveva Mioara a format o grupa de 15 elevi care vor urma in anul scolar 2013-2014 programul international Junior Achievement, in afara orelor de curs, extracuriccular-activitate de cerc.
Elevii inscrisi sunt :
Bialy Ana Maria ,Budeanu Diana Roxana ,Duca Teodor Adrian ,
Horga Bulgariu Andrei Luis ,Jitar Alexandra Aurica ,Ianos Andreea Viorica,
Luscan Lavinia Anamaria ,Marciuc  Maria Magdalena, Nacu Elena Mihaela ,
Obada Cleonica Elena ,Rusu Doina , Olari Raluca Valentina ,
Pohoata Irina, Luntrasu Dana Lenuta, Lucaci Daniela Maria .
Junior Achievement România, organizaţie non-profit, a fost fondată în anul 1993 şi este parte a Junior Achievement Worldwide®, USA şi Junior Achievement-Young Enterprise, Europe. JA este cea mai mare şi cea mai dinamică organizaţie internaţională de educaţie economică şi antreprenorială, programele fiind urmate în 37 de țări din Europa și 121 din toată lumea. În România, programele JA de tip "learning by doing"  sunt urmate anual de peste 150.000 de elevi din 1.000 de instituţii de învăţământ şi se desfăşoară local în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, instituţiile de învăţământ şi comunitatea de afaceri .Misiunea Junior Achievement România este să inspire şi să pregătească tânăra generaţie pentru a reuşi în carieră și viață prin încurajarea iniţiativei, profesionalismului şi dezvoltării unor competenţe esenţiale pentru viaţa personală şi profesională.

Prof.Rosu Genoveva

9 OCTOMBRIE - ZIUA HOLOCAUSTULUI



Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului (Themesko Dives vash o Poraimosko Astaripen pe Godyate în romani) este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au murit în Holocaust.
Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria[1]. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an.
Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.
În cultura iudaică, evreii se referă adesea la Holocaust prin termenul Shoah (cuvânt de origine ebraică însemnând "catastrofă" sau "distrugere totală"). Cuvântul holocaust are o etimologie greacă: din holo (întreg) şi kaustos (ars), desemnând iniţial ofranda religioasă a “arderii de tot”. Holocaustul (holo-întreg; caustos-ars,gr.) reprezenta iniţial un ritual religios prin care o ofrandă adusă zeilor era arsă în întregime. În zilele noastre cuvântul face legătură mai ales cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de către Germania nazistă.În secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipată şi, în majoritatea ţărilor, ajunsese să aibă o situaţie egală cu restul populaţiei. Totuşi, din când în când evreii erau defăimaţi şi hărţuiţi de grupări antisemite care-i considerau o „rasă” străină, ce nu putea fi asimilată în interiorul culturii europene; însă acestea nu au iniţiat niciodată cu adevărat o campanie antisemită coerentă.
           În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), Germania nazistă şi colaboratorii în tabere de muncă. Rezistenţa evreilor a fost îngreunată de faptul că populaţia locală, din cauza concepţiilor ei, au nimicit o mare parte a populaţiei evreieşti europene, Holocaustul fiind considerat unul dintre cele mai groaznice genociduri din istoria lumii. Mulţi nemţi i-au învinovăţit pe evrei pentru înfrângerea Germaniei în primul război mondial şi imediat după război, în Germania s-a instaurat „Republica de la Weimar ”, în timpul căreia, politicienii şi intelectualii evrei au jucat un rol important Rezistenţa evreilor împotriva naziştilor nu a fost de anvergură, dar a existat. Evreii din Europa ocupată de nazişti erau complet dezarmaţi, iar naziştii au făcut totul pentru a convinge populaţia că evreii erau duşi doar antisemite, a temerilor faţă de represiunea nazistă sau chiar din indiferenţă, în mare măsură nu i-a susţinut sau ajutat. Pe tot teritoriul Europei ocupate, oamenii care se opuneau naziştilor şi ocupării ţărilor lor au organizat mişcări de rezistenţă care primeau instrucţiuni de la guvernele aflate în exil în Anglia sau în alte ţări aliate, ca şi provizii de la forţele aliate Germaniei. Cu toate acestea, evreii nu aveau guvern în exil, iar aliaţii nu au făcut nimic pentru a-i susţine.În acest context, având ca bază convingerile sale antisemite, Adolf Hitler, a atacat rolul impresionant jucat de evrei în societatea germană în timpul „Republicii de la Weimar ”, mai ales în cercurile intelectuale şi în politica de stânga. În consecinţă, naziştii credeau că evreii sunt răspunzători de ceea ce era privit ca degenerarea societăţii moderne. Hitler vedea ideologiile moderne susţinătoare ale ideilor de egalitate şi emancipare, ca pe o revoltă a claselor şi indivizilor inferiori conduşi de evrei. De altfel, era convins că rasa germană trebuia să dobândească şi să păstreze supremaţia, printr-un război total împotriva evreilor, un război în care unica alternativă, pentru ambele tabere, era victoria sau dispariţia totală.În pofida agresiunilor şi piedicilor copleşitoare, au existat multe exemple ale rezistenţei armate a evreilor. În ghetourile din estul Europei s-au format grupări de luptători evrei, iar evreii care au reuşit să fugă din ghetouri s-au alăturat partizanilor (mişcării de rezistenţă antinazistă) în păduri. Aproximativ 30.000 de evrei din estul Europei au luptat în rândurile partizanilor ruşi iar revolte armate au avut loc în câteva ghetouri, cea mai însemnată fiind cea din Varşovia, din aprilie 1943. Majoritatea evreilor care au participat la revolta ghetoului Varşovia au murit luptând. Chiar şi în lagărele morţii de la Sobibór , Treblinka şi Auschwitz au izbucnit revolte. În ţările vest-europene ocupate, evreii s-au alăturat mişcărilor naţionale de rezistenţă concentrându-şi eforturile pe ascunderea copiilor evrei şi trecerea evreilor peste frontieră pentru a putea găsi refugiu în ţări neutre ca Elveţia şi Spania.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, întreaga cultură laică şi religioasă a evreilor din Europa fusese distrusă şi între 5,6 şi 5,9 milioane de evrei fuseseră exterminaţi. Dintre aceştia, aproximativ 1,5 milioane erau copii.După război, Aliaţii au organizat la Nürnberg , în Germania , un Tribunal Militar Internaţional pentru a-i judeca pe liderii nazişti care supravieţuiseră pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii. În cele mai importante procese al crimelor de război, desfăşurate în 1945 şi 1946, 22 de lideri marcanţi ai Germaniei naziste au fost găsiţi vinovaţi şi 12 dintre aceştia au fost condamnaţi la moarte. Pe lângă acestea, tribunale civile şi militare din multe ţări au desfăşurat sute de alte procese iar guvernele instalate de Aliaţi în Germania au înlăturat zeci de mii de nazişti din posturi publice. Numai în Germania au fost instrumentate aproape 90.000 de cazuri de crime de război.Mai târziu, în 1948, o rezoluţie a Naţiunilor Unite a stabilit că orice crimă împotriva umanităţii se supune legilor internaţionale, fără a se putea prescrie urmărirea celor inculpaţi pentru făptuirea unor atari crime. În baza acestei rezoluţii, Franţa a condamnat un număr de foşti nazişti, iar Statele Unite au revocat cetăţenia câtorva colaboratori nazişti care se stabiliseră ca imigranţi în această ţară.În anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, unele proprietăţi ale evreilor, sume de bani şi alte bunuri furate de nazişti au fost restituite supravieţuitorilor Holocaustului sau urmaşilor acestora sau, în cazul în care nu existau nici supravieţuitori, nici moştenitori, organizaţiilor de caritate evreieşti. Mulţi evrei au afirmat că valoarea bunurilor returnate nu poate în nici un caz compensa pierderile suferite, pentru că nu exista nici o modalitate echitabilă de a evalua, economic sau în orice alt mod, suferinţa şi pierderile de vieţi omeneşti, iar observatorii au subliniat că nici o restituţie nu va putea fi făcută pentru a compensa tragedia evreilor europeni în Holocaust.Monumente şi muzee dedicate Holocaustului s-au ridicat în întreaga lume. În Germania şi în ţările europene care s-au aflat sub ocupaţie nazistă, rămăşiţele multor lagăre de concentrare şi centre de execuţie au fost transformate în muzee şi monumente.În ţările care nu au fost implicate în evenimentele Holocaustului, guvernele şi organizaţiile supravieţuitorilor au ridicat de asemeni monumente şi muzee. Printre aceste organizaţii se numără Yad Vashem, Autoritatea pentru Comemorarea Martirilor şi Eroilor Holocaustului, care a fost înfiinţată în 1953 la Ierusalim printr-un document emis de parlamentul israelian pentru a comemora evreii ucişi de nazişti.În Statele Unite, două muzee au fost deschise în 1993: Muzeul Memorial al Holocaustului, în Washington, destinat prezentării istoriei Holocaustului, şi Muzeul Toleranţei, în Los Angeles, California, dedicat luptei împotriva prejudecăţilor, intoleranţei, încălcării drepturilor omului şi genocidului.

Prof.Rosu Genoveva

luni, 7 octombrie 2013

5 octombrie 2013 –ZIUA EDUCATIEI



    
În fiecare an, pe 5 octombrie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Educaţiei, menită să scoată în evidenţă valoarea actului didactic şi rolul profesorului în societate. Evenimentul a fost fixat la iniţiativa UNESCO în 1994 şi este marcat în unităţile şcolare din 200 de ţări
   La  Scoala Gimnaziala Berchisesti, evenimentul a fost marcat de elevii clasei a VI-a A, coordonata de prof. diriginte Rosu Genoveva. S-au purtat discutii despre scoala ca a doua familie, despre respectul fata de cei care le indruma pasii, zi de zi.. Impreuna cu elevi din clasa a V-a A si a VI-a B, au realizat desene, avand ca tema ,,Ziua educatiei’’. Cu o parte dintre lucrari  au realizat o expozitie.
                                                                                     Prof.Rosu Genoveva